abandon

te-ai stins...

scrisoare

Ma simt ca intr-un film de dragoste… prost si vechi,

eu, tanara indragostita care se trezeste in fiecare zi cu gandul ca poate astazi, cel pe care il iubeste cu atata patima, va venii sa o vada si sa ii spuna cat de mult i-a lipsit; mai ales ca acum e mai aproape de el cu cativa kilometri...
De ce n-ar venii nici azi? doar az'noapte m-a intrebat daca vreau sa vina si mi-a spus si ora!
Mila simt pentru mine si-mi pare rau ca iubesc cu atata dorinta, cu atata drag si atata speranta... In definitiv, speranta moare ultima, iar dragostea asta o voi lua in mormant... Imi lipsesti!...

Imi tresare inima numai la gandul ca ii voi auzi pasii si ca il voi putea privi in ochi...
Ce as putea sa imi doresc mai mult? Cat pot sa-l iubesc, cum pot fi indragostita?
Nu pot gandii rational, uneori ma mangaie doar gandul ca stiu ca simte si el acelasi lucru, dar de e asa, de ce nu e acum langa mine? De ce stau singura pe terasa, la o cafia, zambind cu lacrimi in ochi si iertandu-l pentru a mia oara?
De ce odata cu iubirea, iertarea e inzecita? De ce ma simt bleaga, slaba? De ce ma supun iubirii? De ce nu pot vedea realitatea? De ce nu pot crede ca astept degeaba, in zadar? Ca el nu va venii nicicand? De ce ma agat de lucrurile bune si putine? De ce am atata incredere in el? Il simt aproape, de aceea sper cu atata tarie, de aceea inca mai cred...
Dar nu va venii... asa s-a intamplat mai mereu!..

timp

- si chiar de a trecut atata vreme prin noi,... va trebui sa alegem, va trebui sa schimbam sa remodelam, sa ne auzim reciproc, hm... m-ai bine ne-am ierta!
daaa...ne-am ierta, iar atunci, iar atunci nu am mai avea de-a face cu lucrurile astea mizere, lucrurile astea care ma rod si ma dor si ma rod si ma dor... da!... ne-am ierta, si am da totul la o parte, le-am da uitarii... care ar da fuga spre cele mai apropiate valuri, acele valuri care sunt de temut... ele te fac sa uiti de tot, de tine, de mine, de noi...
dar stai! haaai totusi sa nuuu ne grabim, hai mai bine sa ne iertam, da! hai sa ne iertam, am fi mai curati asa...
dar ce te faci cu orgoliul?! ba eu am dreptate, eu vreau ultimul cuvant, ba nu, ba eu, ba nu , ah... te uraaasssccc, esti un mincinos, un prefacut, te urasc, ma intelegi? esti o mare de reprosuri, asta esti, ma ranesti intr-una si nu vezi nimic dincolo de ceea ce sunt, de ceea ce iti arat ca sunt...
- poftim? ce ai zis? (cu o voce tremuranda, el se uita cu ochii inlacrimati, innegriti de tristete si urla)
nu esti om!... nu ai fost niciodata, nu poti sa faci nimic pentru mine, ma distrugi, mi-ai distrus pana si ultimile clipe de iubire, am facut totul, intelegi? totul numai pentru tine... si ti-am cerut vreodata ceva la schimb? spune-mi... ti-am cerut? cand vei invata sa dai si tu o treime din ce primesti, si aia impartita in zeci de mii de bucatele? cand imi vei raspunde cu un suras amar tristetilor mele? cand vei stii sa privesti prin ochii mei tot ce am daruit?.... cand ochii tai vor fi o parte din mine? cand vei ajunge sa te oglindesti si sa ma privesti pe mine? spune-mi cand? asta am vrut amandoi? reprosuri?
- dar stai, nu era vb despre asta... stii... eu vreau doar sa ne iertam...
- sa ne iertam? glumesti!
m-am saturat, ma auzi? m-am saturat! egoisto!!

(Undeva in surdina... Si chiar daca am avut in tot acest timp vreo aventura… am avut doar una sau doua… dar pe tine te-am iubit si chiar daca altul a fost cel care m-a mangaiat si nu tu, tot la tine ma gandeam si sa stii ca nu am permis nimanui sa ma sarute… ce daca am fost mangaiata, am fost imuna la tot si oricat as fi vrut sa traiesc momentele acelea nu puteam, tu erai cel care ma stapanea)

vreme trece... vreme vine... tu ramai la toate rece

nu cunosc insemnatatea multor lucruri ce-mi sunt aproape... si nici nu realizez daca le-am stiut vreodata...
stiam doar ca de ma voi intoarce de oriunde, vei fi tu acolo, cel ce are sa ma imbrace...